Romanul coloniei de pinguini în care ajungem mulți

Scriitorul băcăuan Petru Constantin Teodor și-a lansat duminică, 25 iunie, în fața unui numeros public prezent în sala de festivități a Filialei Bacău a Uniunii Armenilor din România, cel de al doilea roman pe care l-a tipărit, ca și pe cel dintâi („Fana sau Cartea Iubirii”), la Editura „24 ORE”: „Colonia pinguinilor”. Despre noul roman, prefațat de Ion Holban, au vorbit editorul Adi Cristi și criticul literar Emilian Marcu.

Noua carte a lui Petru Constantin Teodor explorează comportamentul și filosofia de viață a unei categorii sociale mereu cu probleme, aceea a pensionarilor, asemănați unor pinguini. Chiar autorul a lămurit cum și-a construit romanul, dar în primul rând ideea care stă la baza narațiunii: el însuși a observat, într-o zi, un grup de persoane în vârstă care mergeau în grup pe stradă spre targetul lor, dar care aveau un mers și un comportament exact cu al păsărilor dintr-o colonie de pinguini pe care tocmai o vizitase cu puțin timp înainte, pe undeva prin Africa de Sud. A realizat imediat prezența în societatea umană a unei astfel de categorii distincte de oameni, pe care a dorit să-i cunoască mai bine în modul lor de a fi, de a se comporta, de a conviețui, motiv pentru care – a precizat autorul cărții – chiar s-a „infiltrat” într-un asemenea grup.

Cartea – au observat și cei care au vorbit despre ea – este, astfel, o veritabilă radiografie a unui segment din societatea umană, în carte personajele fiind practic reale, întruchipând tipologii întâlnire printre vecinii, cunoscuții și prietenii autorului, dar și ai noștri, ai cititorilor. El însuși, autorul, ar putea fi recunoscut în personajul Matei.

„Este foarte interesantă apropierea de aceste păsări, pinguinii, care își construiesc solitudinea în colectivitate – a observat Adi Cristi. Un comportament pe care îl au unii oameni, prin care nu-și neagă singurătățile, ba chiar trăiesc cu ele în colectivitate”. Chiar unii dintre cititori este posibil să se recunoască tipologic și comportamental în unul sau altul dintre personaje. „În fond – a observat și Emilian Marcu – fiecare dintre noi avem propria noastră colonie a pinguinilor. Ceea ce a realizat autorul cărții este, însă, suma tuturor amintirilor, a tuturor trăirilor, pe care zilnic le include într-un scenariu, în sanctuarul în care se întâlnesc mereu pinguinii. Situându-și acțiunea între ficțiune și realitate, într-un sanctuar dintr-un oraș, care are darul de a aduna personaje ca într-o colonie a pinguinilor, Petru Constantin Teodor știe să deruleze filmic o serie de acțiuni pe ecranul amintirilor”. Cartea, spunea criticul literar, ar putea fi lesne chiar scenariul unui interesant film pe această temă.

Adi Cristi, Petru Constantin Teodor, Emilian Marcu