Acum circa 120 de ani în Slănic Moldova a circulat o „monedă locală”

 Pasionat colecționar, dedicat îndeosebi istoriei scrise în mod original pe jetoane, Dorel Bălăiță, inginer la Chimcomplex Borzești, face lumină vizavi de o legendă care circulă de ani buni prin stațiunea Slănic Moldova: moneda locală slăniceană. „A existat în  Slănic Moldova o monedă locală?” – se întreabă colecționarul chiar din titlul unui articol publicat în noul număr al Buletinului anual de informare misionar-pastorală și culturală al parohiei Sf. Ilie din stațiune, apărut chiar pe 20 iulie 2016, de hramul lăcașului de cult. Iar răspunsul său este „Da”.

Dorel Bălăiță spune că prin exonumie (prin studierea obiectelor similare monedelor, jetoane și medalii sau alte obiecte folosite în locul monedelor legale sau pentru comemorări – n.n.) s-a găsit într-o colecție particulară o astfel de „monedă” locală, emisă pe la începutul secolului al XX-lea în celebrul restaurant al fraților Vlădescu din Slănic Moldova.

„Moneda” – ne lămurește colecționarul - eera din alamă, are un diametru de 25 mm și a fost pusă în circulație de patronii restaurantului «La Frații Vlădescu». „Prin amabilitatea unui pasionat numismat și colecționar român, dl. Erwin Schäffer, stabilit în Germania de foarte mulți ani și deținătorul uneia dintre cele mai importante colecții de jetoane românești – a precizat Dorel Bălăiță -, vă putem prezenta imaginea acestei «monede locale» a Slănicului, care credem că a fost pusă în circulație undeva pe la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX”. Jetonul are pe avers inscripția în cerc perlat exterior, circular, BĂILE SLANICU MOLDOVA RESTAURANTUL LA FRAȚII VLĂDESCU. Pe revers apare o inscripție tot în interiorul unui cerc perlat exterior: în partea de sus - No (prescurtare de la cuvântul „numărul”) 4 (inclus), iar în partea de jos valoarea nominală 30 BANI.

Nimeni nu mai știe pe unde era
restaurantul fraților Vlădescu, dar iată cum arăta
un restaurant din Slănic, ”Restaurantul nr. 1 D. Iliescu”,
așa cum apare pe o carte poștală de la începutul
Secolului al XX-lea

„Jetoanele cu valori nominale, așa cum este și jetonul fraților Vlădescu din Slănic Moldova – scrie autorul -, nu au avut curs legal și valoarea lor nu era garantată asemenea unei monede veritabile. Astfel de jetoane circulau într-un areal restrâns, în cadrul unei societăți comerciale, cum era restaurantul fraților Vlădescu, sau în zona unei localități”. Colecționarul bănuiește că jetoanele fraților Vlădescu erau un fel de instrument de marketing, de reclamă și de fidelizare a clienților. „Probabil – spune Dorel Bălăiță - aceștia primeau astfel de jetoane ca rest la banii plătiți pentru consumația făcută și puteau utiliza aceste «monede» doar în restaurant, atunci când îi mai treceau pragul. Nu excludem posibilitatea ca astfel de jetoane să fi fost dovada plății unui serviciu ce aparținea de restaurantul emitent”.

Iar colecționarul amintește că la începutul secolului al XX-lea în Slănic Moldova „restaurante, cafenele, cofetării, bufeturi etc. sunt de asemenea destule”, cum scriau George Ioan Lahovari, C.I. Brătianu și Grigore Tocilescu în „Marele dicționar geografic al României”, vol. 5, apărut în 1902. „Unul dintre aceste restaurante era cu siguranță și cel al fraților Vlădescu, cel ce avea să emită jetonul de mai sus”- a conchis colecționarul.