joi, 24 august 2017

Salariații de la Rafo mai speră în reorganizarea întreprinderii


Instalațiile Rafo sunt perfect conservate

Revenirea companiei Petrochemical Holding la masa credală în calitate de creditor majoritar, garantat și de fost și actual acționar al societății Rafo Onești aflată în insolvență, cumulat cu definitivarea tabloului final al creditorilor, aduce actualilor și foștilor salariați ai rafinăriei speranța că se va iniția un program de reorganizare a întreprinderii în ultimele două luni rămase din perioada de observație impusă de instanța de judecată. În acest sens, Sindicatul Rafinorul – ne-a informat reprezentantul legal al salariaților, liderul sindical Ion Marian - a transmis o adresă lui Iakov Goldovskiy, președintele companiei Petrochemical și acum așteaptă formularea unui punct de vedere în această problemă.

Reorganizarea societății Rafo este văzută ca o șansă reală și pentru recuperarea drepturilor salariale neachitate salariaților, pentru care aceștia au obținut și o hotărâre judecătorească, dar plata restanțelor depinde de resursele financiare care vor fi administrate în procesul de insolvență. Programul de reorganizare trebuie să fie acceptat de creditori, de administratorul judiciar și judecătorul sindic, ceea ce, conform legii, ar obliga inițiatorul programului să achite toate restanțele financiare înscrise la masa credală, plus obligațiile curente. O altă soluție ar fi vânzarea sau cesionarea creanței majoritare către o terță persoană (fizică sau juridic), prin care aceasta ar dispune de resursele financiare necesare implementării programului de reorganizare. Varianta ține strict de hotărârea creditorului majoritar. „Alte variante, în perioada de observație – a precizat Ion Marian -, practic nu există sau chiar dacă există sunt condiționate de hotărârile adoptate de Comitetul Creditorilor, respectiv supunerea vânzării unor bunuri din activele Rafo care, în funcție de interesul cumpărătorului, pot aduce unele resurse financiare din care se mai pot achita drepturi de natură salarială izvorâte după deschiderea procedurii de insolvență”.
După expirarea celor 12 luni din perioada de observație, doar instanța poate hotărî prelungirea perioadei de observație sau intrarea în faliment a societății Rafo. În condițiile inițierii procedurii de faliment, posibilitatea de recuperare integrală a drepturilor de natură salarială sunt condiționate de o serie de noi factori.
Sindicatul a solicitat administratorului judiciar, în numele salariaților Rafo, să se dea răspuns la problemele privind șansele de reactivare a societății, la șansele reale în baza cărora salariații ar mai putea primi măcar o parte din drepturile salariale restante, dar și alte aspecte care pot lungi perioada de observație sau declanșarea falimentului.
Cu un număr foarte mic de salariați, trecând prin diverse dificultăți, la Rafo s-au reușit s-a reușit verificarea, intreținerea instalațiilor, dar și mici reparații și controlul săptămânal al tuturor utilajelor dinamice. De asemenea, s-a procedat la verificarea, întreținerea și asigurarea funcționării echipamentelor de urmărire, siguranță și control al tuturor traseelor de conducte și echipamente statice (coloane de rectificare, schimbătoare de căldură, cuptoare, sfere, tancuri de produse) care fac obiectul conservării utilajelor sub pernă de azot, precum și igienizarea tuturor platformelor de producție asaltate de vegetație abundentă. „În mod categoric, acest grup restrâns de salariați se bucură de aprecierea administrației Rafo și a administratorului judiciar, dar marea satisfacție a lor ar veni dacă creditorul majoritar, respectiv acționarul ar veni cu o varianta de program de reorganizare până la intrarea în anotimpul rece” – a conchis Ion Marian.

Avem gunoiul pe care îl merităm



Bacăul are nevoie de soluții pentru depozitarea deșeurilor, iar cetățenii lui de servicii de calitate în domeniu și de un just echilibru între calitate și tariful plătit – spunea directorul Asociației de Dezvoltare Intercomunitară pentru Salubrizare Bacău, Bogdan Seto.
Justă opinie, dar era afectat directorul ADIS când am stat de vorbă. Era ofuscat! Și avea de ce. Mai întâi primise o factură record la serviciile de colectare și transport a deșeurilor pe care un operator le face în mai bine de jumătate de județ. Dar era de așteptat: august este luna în care populația județului crește semnificativ, pentru că se întorc acasă stranierii plecați la muncă, pentru că unii își renovează casele sau chiar construiesc etc. Toți aruncă mai mult gunoi, mai multe deșeuri din construcții și așa mai departe.
Dar și mai supărat era directorul ADIS pentru că s-a mai trezit cu o contestație la o licitație pentru servicii specifice programului de gestionare eficientă a deșeurilor. A făcut-o un operator cu care s-a și bătut palma acum câțiva ani să se ocupe de groapa de gunoi din Bacău, adică de celebrul Depozit ecologic de deșeuri. Operatorul s-a adresat chiar Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor, pentru Celula 2 a depozitului băcăuan. El încă nu a început să opereze în Bacău, dar contestațiile se țin lanț.
Lista motivelor de supărare e însă mai lungă. Un motiv, pe care mi l-au descris și alții din domeniu, mi s-a părut chiar strigător la cer. O ditamai primărie din județ declară sistematic că salariații ei nu fac gunoi. Când vine operatorul la ea, cantitatea de gunoi trecută pe bon e zero. Și nu e singurul exemplu, practica apare și la alții, firme sau instituții. Astfel, se colectează 4.500 de tone de deșeuri de la populație și doar 200 de tone de la agenții economici și instituții (care sunt circa 4.000 – 5.000 de unități).
Halal! Se pare că avem gunoiul pe care îl merităm.

Bacăul are nevoie de gestionarea corectă și eficientă a colectării deșeurilor


Bogdan Seto

Incendiul care a măcinat circa zece zile Groapa de gunoi a Bacăului aprinde în continuare spiritele și naște destule discuții și controverse legate de cauzele fenomenului, de efectele acestuia, dar mai ales de modul în care ne-am putea feri de asemenea evenimente. Dacă despre cauzele incendiului și efectele lui asupra mediului sunt în măsură să vorbească specialiștii în domeniu, de la care am și publicat o serie de opinii, despre modul de colectare a deșeurilor și gestionarea activității am căutat informații și opinii la cei care se ocupă zilnic de aceasta. Cu ceva timp în urmă am stat de vorbă la Romprest, unul dintre operatorii care colectează și transportă deșeuri în mai mult de jumătate dintre localitățile județului. Acum ne-am adresat directorului executiv al Asociației de Dezvoltare Intercomunitară pentru Salubrizare Bacău (ADIS), Bogdan Seto. ADIS are contracte cu 65 de unități administrativ-teritoriale (UAT).

Ce efecte credeți că va lăsa în urmă incendiul de la depozitul ecologic de deșeuri, domnule director?

Focul de la Groapa de gunoi este un eveniment extrem de trist, cu posibile consecințe pe multiple planuri. Nu mă refer la poluarea cu fum, pentru că nu noi colectăm date în acest sens. Privesc însă consecințele evenimentului din perspectiva unui potențial blocaj la depozitarea deșeurilor. Dar, acest pericol a trecut. Norocul este că Celula 1 încă are capacitate de depozitare. La începutul verii erau depozitate 709.000 mc de deșeuri. Eu aproximez ca durată de viață a ei minim un an. Dacă se făcea, însă, sortare și compostarea deșeurilor, durata mai creștea poate cu un an.

Zonele de colectare a deșeurilor în județ
Tot județul Bacău aduce deșeurile în Celula 1 a depozitului. Mai au loc acolo?

Celula 1 a Depozitului ecologic are o capacitate de 885.000 mc. În intervalul 2010 – 2012 a fost utilizată de municipiul Bacău și de 22 de comune din jur, iar până în 2015, inclusiv, teoretic a servit întregului județ, dar practic nu pentru tot. Norocul este că Celula 1 încă are capacitate de depozitare. La începutul verii erau depozitate 709.000 mc de deșeuri. Eu aproximez ca durată de viață a ei minim un an. Dacă se făcea, însă, sortarea și compostarea deșeurilor, durata mai creștea poate cu încă un an.
Săptămâna trecută am avut o întâlnire cu Federația Asociațiilor de Dezvoltare Intercomunitară pentru Salubritate, dar din păcate în România nu avem măcar un singur exemplu de bună practică și de reușită a unui astfel de proiect privind depozitarea selectivă a deșeurilor. Sunt proiecte declarate nefinalizate sau fazate (neterminate nici la faza de construcții, nu au fost terminate procedurile de achiziție publică etc.). În licitația pentru Celula 2 și operarea tuturor instalațiilor de deșeuri din județ vorbim de un contract pe 23 de ani, cu o valoare care se apropie de 600 de milioane de lei. Imensă ca valoare, dar și ca perioadă de timp, cu multiple probleme, între care aș enumera scăderea dramatică a efectivului populației din județ, iar indicii de generare a deșeurilor din planul național de generare a deșeurilor 2014 – 2020 diferă de cei din 2007 – 2013.

Despre colectarea selectivă a deșeurilor vă propun să dicutăm mai mult.

Colectarea selectivă a deșeurilor pleacă de la selectarea colectivă a lor. Dacă fiecare dintre noi am face un asemenea gest, de selectare, extrem de simplu, ar fi altceva. Dar și dacă unii fac acest lucru, însă nu au unde să fie depuse aceste deșeuri separat, ele vor fi colectate tot în amestec. O problemă este legată și de mentalitatea celor din mediul rural cu privire la deșeurile biodegradabile, rezultate din mici activități agricole de pe lângă casă. Astfel de deșeuri nu ar avea ce căuta în pubele și nici la groapa de gunoi comună. Dar se întâmplă! Băcăuanul dacă plătește acei 3,87 de lei lunar pentru depozitarea gunoiului, consideră că trebuie să i se colecteze toate deșeurile. Fals! De 3,87 de lei se ia numai menajerul și reciclabilul, nu și biodegradabilul. S-a încercat implementarea sistemului compostării individuale în mediul rural, dar nu se face. Ar fi soluții tehnice, dar proiectul încă nu le are. Sunt și soluții individuale care se bazează pe simțul civic, pe buna-creștere, pe bună-cuviință, pe responsabilitate individuală. Dar nu se aplică, nimeni nu face nimic, iar ADIS nu are putere coercitivă. Mai mult, exclusivitatea în materie aparține autorităților locale. Poliția locală nu a amendat pe nimeni în cele 65 de localități că a aruncat deșeuri menajere amestecate cu biodegradabile sau pentru că au ars deșeuri ori pentru că unii aruncă deșeuri din construcții nu pe bază de contracte individuale, ci pur și simplu cum se aruncă obișnuit gunoiul.

Unde ar trebui făcută colectarea selectivă a deșeurilor?

În primul rând individual, în fiecare locuință, în fiecare firmă sau instituție. Apoi în pubelele speciale de la ghenele de gunoi.
Județul Bacău are și trei instalații de sortare a deșeurilor: Stația Bacău (proiect ISPA), Stația Moinești (proiect Phare) – construite de primării – și Stația Onești (proiectul Sistem integrat de management al deșeurilor solide, aplicat de Consiliul Județean). Două stații s-au integrat în proiectul mare de gestionare selectivă a deșeurilor și servesc, teoretic tot județul. Din jumătate de județ, din stânga drumului E 85, inclusiv din Sascut și Bacău, deșeurile ar trebui sortate (hârtie, pet-uri, plastic, metal) la Stația Bacău. Acolo le aduc Romprest și Soma. Stația, însă, nu funcționează (nu a funcționat niciodată). În 2010, Primăria Bacău a inițiat procedurile de achiziție publică referitoare la selectarea prin licitație deschisă a unui operator al Celulei 1 a stației de sortare și a stației de compostare (în care intră exclusiv biodegradabilele din mediul urban, destul de multe cantitativ într-un oraș ca Bacăul, de exemplu). Din 2012, de fapt, nimeni nu mai avea unde depozita deșeurile, pentru că au fost închise șase depozite municipale și orășenești neconforme, la Buhuși, Comănești, Moinești, Dărmănești, Târgu Ocna și Onești. Însă și toate depozitele neconforme comunale au fost declarate închise. Acestea sunt obligații de mediu asumate de România prin Tratatul de aderare la UE. În 5 ianuarie 2015, Primăria Bacău, în baza unei hotărâri definitive de la Înalta Curte de Casație și Justiție, încheie un contract cu firma Eco Sud pentru operarea depozitului. Dar rezultatul procedurii de licitație, care a durat cinci ani, încă nu se vede. Contractul nu este aplicat. Trebuia încheiat pe cinci ani, dar a fost încheiat pe numai 18 luni. Eco Sud nu a operat niciodată, însă, Celula 1 a depozitului de deșeuri.

Sunt și destule probleme cu plata serviciilor de salubritate. Și facturile par destul de mari.

Eu sunt, acum, un pic afectat pentru că tocmai am primit ultima factură de la operatorul de colectare și transport Romprest și care, cum mă așteptam, este cea mai mare de până acum. Totdeauna vara este un vârf de sarcină pentru operatorii de colectare și transport, deci și pentru noi, financiar. Eu am cantitățile raportate zilnic din cele 65 UAT, dar ce mă sperie e că în același ritm în luna august ajung la o cantitate record de deșeuri. Explicațiile sunt simple: în august se întorc acasă mulți dintre cei plecați în străinătate, încep diverse lucrări de amenajări de case și locuințe etc. Practic, avem o altă populație, deci și mai multe deșeuri de la ea.
Taxa specială de salubritate de astăzi este și ea un rezultat al Proiectului de colectare a deșeurilor în sistem integrat. Proiectul a fost semnat în 2011, iar cifrele oficiale referitoare la acesta sunt cele de la Recensământul populației din 2002. Contractele de delegare, atât cel cu Romprest, cât și cel pentru Celula 2, contestat astăzi, au la bază, la solicitarea ADIS, cifrele oficiale statistice din 2012. Județul Bacău a înregistrat cea mai mare scădere a populației, de 90.000 de locuitori. Mai mult, cifra reală a utilizatorilor serviciului public de salubritate a scăzut și ea. În cele 65 de localități servite de Romprest erau, în documentația inițială de licitație, estimativ, 308.000 de locuitori, iar astăzi pe declarațiile UAT apar doar 235.000 de locuitori. În plus, sunt UAT care declară cifre neverosimile, cum e cazul la Moinești, cu 20.855 de locuitori recenzați și numai 11.000 de utilizatori ai serviciului de salubritate. Doar prin scăderea de populație din Moinești, ADIS a suferit o pierdere de 1,9 milioane de lei. La plata facturilor avem, însă, datorii de 6,1 milioane de lei către Romprest și municipalitatea Bacău. De la cele 65 UAT avem de primit doar 5,65 de milioane de lei. Nu mă sperie diferența, pentru că se echilibrează după vârful de sarcină din iulie – septembrie, dar fluxul financiar este puternic grevat de lipsa de voință a administrațiilor locale.